Te-ai mutat recent într-un oraș nou și încă nu știi pe cine să suni pentru o cafea împreună? Când te muți, adaptarea poate fi dificilă. Barierele de limbă și cultură pot face ca relațiile sociale să fie greu de construit. Sau poate stai de ani buni în același loc, dar conexiunile tale par mai fragile decât un castel de nisip…

Pare că ai sute, chiar mii de „prieteni” online, dar, paradoxal, nu ai pe cine să te bazezi pentru o conversație sinceră la o cină reală? Mai ales în era asta digitală, cu toate rețelele sociale, ironia este că ne simțim mai deconectați ca niciodată. De ce? Pentru că multe dintre aceste conexiuni sunt superficiale. Dai like, comentezi un „haha” ironic, dar nu ai avut o conversație autentică cu cineva de luni de zile.

Poate că izolarea de ceilalți a devenit un obicei confortabil sau o modalitate de a evita apariția unor sentimente neplăcute… Când nu te simți valoros sau apreciat, când nu te simți bine cu tine însuți, începi să crezi că nici ceilalți nu te vor plăcea. Așa că te izolezi preventiv, de legături autentice nici nu poate fi vorba. Singurătatea alimentată de o stimă de sine scăzută devine un cerc vicios – te simți izolat, te critici și te îndepărtezi și mai mult de ceilalți. În mod ironic, când te izolezi, pierzi ocaziile de a-ți îmbunătăți imaginea de sine, pentru că nu mai interacționezi cu aceia care te-ar putea aprecia așa cum ești. E ca și cum ai refuza să joci într-un meci pentru că te temi că nu ești destul de bun – dar dacă nu joci, cum vei afla?

Dacă ai trecut printr-o relație dificilă sau chiar abuzivă, acum îți e greu să mai ai încredere în cineva. Uneori, singurătatea poate veni ca o reacție de protecție în urma unei traume emoționale. Când ai fost rănit în trecut – fie că a fost vorba de o relație romantică, o prietenie care s-a sfârșit prost sau o trădare – poți ajunge să-ți spui că este mai bine să eviți legăturile emoționale pentru a nu suferi din nou. E ca și cum ți-ai pune o platoșă de protecție, doar că această platoșă te va împiedica să trăiești experiențe noi și să te conectezi cu oamenii. Trauma emoțională poate include cu siguranță și abuzul? Da! Fie că este vorba de abuz emoțional, fizic, sexual sau psihologic, acesta poate avea un impact profund și de lungă durată asupra capacității tale de a te conecta cu ceilalți. În unele cazuri, pot apare gânduri de rușine sau vinovăție, chiar dacă nu sunt absolut deloc justificate. O stigmatizare auto-impusă te poate face să eviți interacțiunile sociale.

Sau poate, pur și simplu, te simți epuizat de tot ce presupune „a socializa” și preferi să rămâi în siguranța propriei carapace? Câteodată suntem chiar prea ocupați pentru a mai avea timp de relații sociale. Când muncești 12 ore pe zi și abia ai timp să mănânci, prietenii și conexiunile sociale pot trece pe un plan secund. Chiar și când ai timp liber, preferi să dormi sau să stai în liniște, fără să simți presiunea de a socializa. Această oboseală și supraîncărcare te pot duce la un sentiment de singurătate pentru că, în ciuda agendei pline, te poți simți complet deconectat de ceilalți.

Sau ultima oară, când ai încercat să vorbești deschis despre trăirile tale și ai constatat că nimeni nu înțelege cu adevărat ce trăiești. Ca atunci când te afli într-un mediu în care nu împărtășești interese sau valori comune cu ceilalți și începi să te simți exclus sau neînțeles. De exemplu, dacă ești într-un grup de oameni care adoră să meargă la drumeții, iar tu preferi să stai acasă și să citești o carte, poate fi greu să te conectezi cu ei. Lipsa intereselor comune poate face ca interacțiunile să se simtă forțate sau superficiale, ceea ce poate duce la un sentiment de singurătate, chiar și atunci când te afli într-o mare de oameni.

Hai să fim sinceri: cine nu s-a simțit vreodată ca o șosetă care a fost lăsată singură în sertar? Șosetele, ca și oamenii, funcționează cel mai bine în pereche, dar uneori una dintre ele se poate pierde în mașina de spălat a vieții. În momentele acelea, ne trezim singuri și puțin uzi… de lacrimi sau poate doar de gânduri.

Primul punct de pe agenda de astăzi: nu confunda singurătatea cu solitudinea! Da, știu că sună la fel, dar e ca diferența între o prăjitură cu ciocolată și o prăjitură fără zahăr – ambele sunt prăjituri, dar numai una te face fericit!

Solitudinea este alegerea de a fi doar tu cu tine pentru a te bucura de propria companie. E ziua însorită pe care o petreci singur în parc, ascultând ciripiturile păsărelelor. În solitudine, ești confortabil cu tine însuți, găsești pace și îți încarci bateriile. E atunci când te bucuri să stai acasă, înfofolit în păturică, cu un ceai și serialul tău preferat… un fel de mini vacanță de la lume – și ce vacanță mai bună decât una fără drumuri lungi și bagaje pierdute?

Singurătatea, în schimb, este acel moment când te întrebi: „De ce mă aflu eu aici, când nici măcar n-am fost invitat la acest party?” E ca o ploaie care te prinde fără umbrelă, lăsându-te să simți pe piele fiecare strop de disconfort.

Din păcate, singurătatea nu vine doar cu un disconfort emoțional, ci îți poate afecta și sănătatea, atât pe cea mintală, căci poate crește riscul de depresie și anxietate, iar sentimentele persistente de izolare pot amplifica negativismul, cât și pe cea fizică: studiile arată că singurătatea cronică poate fi la fel de dăunătoare pentru sănătate precum fumatul sau obezitatea, crescând riscul bolilor de inimă și slăbind imunitatea.

Fiecare dintre scenariile de mai sus poate contribui la o izolare profundă, iar uneori ele se combină, făcând sentimentul de singurătate și mai acut. Partea bună este că, odată conștientizate, poți începe să lucrezi pentru a găsi soluții – fie că înseamnă să ceri ajutor, să cauți grupuri care să împărtășească interesele tale sau să iei măsuri mici pentru a te conecta cu cei din jurul tău.

M-ai putea întreba cum putem combate acest sentiment neplăcut și să-l transformăm în ceva pozitiv.

Primul pas este să fii sincer cu tine și să accepți că te simți singur. Nu este un semn de slăbiciune, ci un semn că trebuie să faci o schimbare. Uneori, pur și simplu să mergi într-un loc unde mai sunt și alți oameni, chiar dacă nu interacționezi cu cineva imediat, poate fi un prim pas. O cafenea, un parc, o lansare de carte – toate pot fi oportunități să întâlnești oameni noi.

Apoi, o simplă discuție la telefon cu un prieten poate schimba perspectiva unei zile. Dacă e un prieten cu care nu ai mai vorbit de ani buni, nu începe conversația cu „Scuze că n-am mai vorbit de 5 ani”, ci mai degrabă cu „Ai avut și tu impresia că au trecut doar 5 minute?” Nu trebuie să aștepți mereu ca ceilalți să te caute.

Descoperă hobby-uri noi sau redescoperă-le pe cele vechi. Poți face asta singur, dar, cine știe? Poate îți faci prieteni pe parcurs! Începe un curs de dans, învață să pictezi, fă un puzzle cu 1000 de piese - poate vei afla că sunt și alți „nebuni” pe lume care iubesc puzzle-urile la fel de mult ca tine.

Oferă și acceptă sprijin! De exemplu, voluntariatul este un mod excelent de a te simți conectat. Îți dă sentimentul că faci o diferență și, în același timp, poți întâlni oameni cu aceleași valori.

Nu în ultimul rând, aș vrea să punctez că fiecare mică victorie în lupta cu singurătatea începe cu a te simți confortabil cu tine însuți. Dă startul prin a te trata cu blândețe și a te încuraja, în loc să te critici.

Pentru a face totul mai concret, îți sugerez câțiva pași pe care îi poți urma. Astfel, ca obiectiv pe termen scurt - să zicem o săptămână - contactează un prieten cu care nu ai mai vorbit de ceva vreme. Invită-l la o cafea sau, dacă nu este posibil, la o discuție online. Pentru cel pe termen mediu, de exemplu o lună, începe un nou hobby sau alătură-te unui grup local sau online unde poți interacționa cu oameni care împărtășesc aceleași interese. Ar putea fi un curs de dans, un atelier de art-terapie sau un club de lectură. Referitor la viziunea pe termen lung, gen trei sau șase luni, concentrează-te pe construirea unei rutine sănătoase care include relații sociale regulate, fie că e vorba de întâlniri cu prietenii, de participarea la evenimente sau de voluntariat.

Singurătatea este o experiență umană normală, dar nu trebuie să o trăim la nesfârșit. Uneori, soluția poate fi mai simplă decât pare: a-ți permite să fii vulnerabil și deschis, chiar dacă pare dificil. Legăturile autentice sunt cheia către fericire și împlinire, așa că îți propun o invitație la conexiune: nu mai aștepta ca ceilalți să facă primul pas. Scrie acel mesaj, sună acea persoană sau chiar ieși din casă și cunoaște oameni noi. Dacă ai nevoie de o schimbare, poți începe chiar acum.

Surse:
Cacioppo, J. T., & Patrick, W. (2008). Loneliness: Human Nature and the Need for Social Connection. W. W. Norton & Company Brown, B. (2012). Daring Greatly: How the Courage to Be Vulnerable Transforms the Way We Live, Love, Parent, and Lead. Penguin Random House Murphy, M. L. M., & Bastian, B. (2021). “Loneliness and the social brain: how perceived social isolation impairs human interactions.” Psychological Bulletin, 147(2), 135-141 Porges, S. W. (2011). The Polyvagal Theory: Neurophysiological Foundations of Emotions, Attachment, Communication, and Self-Regulation. W. W. Norton & Company Young, K. S. (1998). Caught in the Net: How to Recognize the Signs of Internet Addiction – and a Winning Strategy for Recovery. John Wiley & Sons Schimelpfening, N. (2019). “The Psychological Impact of Living with Chronic Illness.” Verywell Mind